Anul ăsta nu a făcut deloc purici. Am pus în jurul stratului ceapă și crăițe, roată. Poate a contat?
L-am cules aseară, acum mă apuc de desfăcut păstăile. Am desfăcut câteva și m-am oprit să scriu, sub puternicele impresii pe care mi le iscă.
Păstaia e groasă, buretoasă, căptușită parcă, vrând să-și protejeze boabele. Iar boabele... sunt perfecte!
Pot fi sotate în unt, cu sare, piper și zeamă de lămâie.
Sau pot fi vedete într-o salată grecească (atenție, nu cea cu mazăre, care, nu știu de ce, se cheamă fava greek) - cu semințe de fenicul (cred că mi-ar plăcea și cu chimen), cu ceapă murată englezește și, eventual, alte legume, dar nu neapărat.
Ori hummus... ș.a. :)
 |
| îmi place păstaia pe dinăuntru - parcă-i vătuită :) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu