duminică, 18 octombrie 2015

Gutui

Și anul ăsta rodul celor trei gutui e bogat. (Unul e mai bătrâior, moștenire de la foștii proprietari; ceilalți doi sunt tinerei, la al doilea an de producție.)
Multe gutui au picat deja - le-am pus la ferestre, am dat vecinilor sau le-am gătit. Însă multe sunt încă în pomi, așteaptă bruma ca să fie culese.

În fiecare an, cred, am făcut gem. Anul ăsta nu mai vrem. Așa că pentru recolta târzie m-am gândit la marmeladă și peltea.
Deocamdată, am făcut compot și am mâncat crude. Iar ieri, am făcut un sufleu - și... aici voiam să ajung. :) E un desert foarte ușor. Ne-a plăcut. Și nici multă muncă nu a trebuit. E prima încercare, dar, cu siguranță, nu ultima. Recomand călduros. :)


***


Rețeta e așa:
Am tăiat cuburi trei gutui mari, apoi le-am fiert, le-am scurs de zeamă, le-am pasat (rețeta cere să fie pasate fin, fin, eu însă am făcut-o grosier, cu furculița). Am pus 6 linguri cu vârf de zahăr, cam 50 de grame de unt, o fiolă de esență de vanilie și o jumătate de linguriță de scorțișoară (cred că trebuia mai multă), am amestecat bine. Și am lăsat să se răcească. Între timp, am bătut (cu telul) 6 albușuri spumă tare (la care am adăugat câteva picături de lămâie și coaja de la o lămâie verde). Apoi am încorporat ușurel spuma în piureul de gutui. În cuptorul încins în prealabil, într-o tavă rotundă unsă bine cu unt (cred că mi-ar trebui niște forme mici de ceramică - ar fi mult mai elegant la servire), sufleul a stat circa 45 de minute.
La servire, peste porția mea am picurat și miere. T. nu a vrut.
Ne-a plăcut amândurora.
(Cred că ar merge și cu un boț de frișcă.)

***
Ce am mai făcut: mâncare de gutui, cu zahăr ars.
Rețeta e simplă și cred că o știe toată lumea. De data asta am făcut-o fără carne de pui, cum îi place lui T. Ar fi mers și câteva stafide, mie mi-ar fi plăcut, dar doar mie. :) Așa că am renunțat.
Importante sunt și condimentele - am pus coajă de lămâie verde, anason, câteva cuișoare.
(Tocmai am văzut un documentar despre India și cât preț pun oamenii de-acolo pe mirodenii.)


12 comentarii:

  1. Mai toti satenii din satul bunicilor aveau gutui in curte asa ca gemul care era gasit in toate gospodariile era gemul de gutui.
    Eu nu ma omor dupa gutui dar au darul de a imi aduce aminte de copilarie.
    Gutuiul vostru e incarcat de rod!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă stau să mă gândesc bine-bine, cred că nici eu nu aș pune în fruntea preferințelor gutuile. :)
      Nici la noi nu se mănâncă gemul, de-asta am căutat rețete noi.
      Totuși, sunt multe, așa că pe cele sănătoase o să le ținem la geam, ca la bunici. :)

      Ștergere
  2. Mie-mi plac gutuile. Au un frumos parfum care se răspîndește în casă. Ai mei țineau sus pe dulapuri cîteva gutui pînă iarna...Sufleul tău pare ușor de realizat. Cred că este delicios.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Marta, parfumul de gutui e sinonim cu toamna. :)
      Gutuile și nucile...

      Sufleul e bun. Voiam să fac și prăjitura a cărei rețetă am văzut-o la tine pe blog, când mi-am dat seama că, deși m-am lăudat cu producția bogată de nuci, aici la oraș nu ne-am adus nici o nucă. Data viitoare... :)

      Ștergere
  3. De sufleu prima oara aud :) Noua ne place si gemul si marmelada, poate fiindca n-avem gutui in gradina si nu facem mult in fiecare an. Si eu am in plan o peltea, anul trecut am sarit-o in toamna. Mai pun cateodata gutul langa cartofi in tava cu friptura. Sunt minunate.
    Multumim de reteta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu știam de sufleu. ☺ L-am descoperit căutând rețete noi cu gutui.
      Nici de gutui lângă cartofi și friptură nu știam. O sa pun și eu, sună apetisant, mulțmesc.

      Ștergere
  4. Cred ca daca puneai si faina in prima compozitie si amestecai cu albusurile, era chec.
    Mie de gutui imi place compotul foarte mult si pelteaua, mult. Dar, fiind dulci, nu mai fac, doar admir :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar! Bună idee de chec. ☺
      E adevărat, mâncărurile cu zahăr mult sunt de evitat, nu sunt sănătoase.
      Mai sănătos ar fi sa mâncăm gutuia ca atare, crudă, proaspătă.
      Dar noi călcăm deseori strâmb, gastronomic vorbind.☺ Tocmai mă gândeam la o mâncare de gutui cu zahăr ars, îmi cam face cu ochiul... ☺

      Ștergere
  5. Si poze? unde-s pozele, ne lasi asa sa ne ploua i ngura fara poze. Fugi si mai fa o portie si arata-ne niste poze cu bunaciunea :P

    RăspundețiȘtergere
  6. S-a făcut, Green. Cu proxima ocazie, dovedesc cu poze. ☺

    RăspundețiȘtergere
  7. Mancarea de gutui pare, in poza, un delicios desert :))
    Eu nu pot sa fac asocierea dulce in mancare fie ca e vorba de orez cu prune, mancare de pere/mere/gutui etc etc
    Iar de pizza cu ananas...ihhhhh
    Traiasca complexitatea papilelor gustative! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai chiar aseară soțul meu mi-a zis ca el vrea altceva la cina și ca mâncarea de gutui o mănâncă pe post de desert. ☺

      Ștergere