Despre (o parte din) vinetele zebrate

Astă-primăvară am pus în micul solar 15-16 fire de vinete zebrate - răsaduri făcute de mine, cu destul chin având în vedere lipsa de lumină, de spațiu, de temperaturi propice. Porniseră oarecum bine dar, pe drum, au stagnat, ba chiar s-au împuținat (și ca aspect, și ca număr).

De vină pare să fie o cârtiță - le tot râcâie și le scoate pe jumătate, eu le afund iar în pământ, le bătătoresc și le ud. Și tot așa, de nenumărate ori.
De ținut minte: nu te pune cu Madam Cârtița. Nu câștigi!

Văzând ce jalnic arată bietele vinete de la o zi la alta, azi-dimineață mi-am luat inima-n dinți și am trecut la o măsură radicală.
Nu, nu împotriva cârtiței.
Remember? Am zis că nu mă mai pun cu ea.

Ci m-am apucat și-am mutat toate vinetele în grădină sub cerul liber, în stratul în care am avut ceapa.
Mă bazez pe faptul că va fi o toamnă lungă și că vor apuca să producă măcar o vânătă de căciulă, să mă simt și eu răsplătită pentru efortul de a fi făcut răsadurile.

Dar mai întâi să vedem dacă se prind, dacă le priește mutarea și dacă nu le dă de urmă Madam Cârtița. :)